Cercetare

Direcţiile de cercetare ale catedrei:

  1. Analiza și dozarea preparatelor medicamentoase care conțin Fe și Zn prin metoda de titrare amperometrică.
  2. Sinteza şi caracterizarea combinaţiilor complexe ale metalelor de tranziţie cu acizii carboxilici heterociclici şi cu tiosemicarbazonele.
  3. Micro- şi nanoprelucrare electrochimică.

În ultimii opt ani un colaborator al catedrei Chimie generală a susţinut teza de doctor și alți doi colaboratori pregătesc teze de doctor pentru susținere:

  • În anul 2010 Silvia Melnic a susţinut teza de doctor în chimie “Sinteza şi caracterizarea clusterilor homo- şi heteronucleari ai metalelor de tranziţie cu acizi carboxilici heterociclici”. În lucrare s-a urmărit scopul de a efectua sinteza şi studiul prin diferite metode chimice şi fizico-chimice a unor complecşi atât oxo-trinucleari de Fe(III) cât şi a elementelor de tip 4f cu acidul 2-furancarboxilic. Rezolvarea problemelor puse a inclus stabilirea următoarelor obiective: perfecţionarea metodelor de sinteză ale carboxilaţilor cunoscute din literatură; elaborarea noilor metode de sinteză; obţinerea şi studiul noilor complecşi homo şi heteronucleari de tip d, d-d, f, f-s; sinteza şi studiul nanoparticulelor în baza furoaţilor de Fe(III); obţinerea combinaţiilor complexe cu proprietăţi biologic active pronunţate. Rezultatele teoretice şi experimentale ale studiilor magnetice ale clusterilor de tip f-s obţinute în această lucrare permit lărgirea cunoştinţelor privind natura interacţiunii magnetice de schimb, care are o importanţă deosebită în înţelegerea proprietăţilor materialelor magnetice. Importanţa practică constă în posibilitatea folosirii metodelor elaborate de sinteză a carboxilaţilor de tip f-s în chimia preparativă pentru sinteza a noilor complecşi cu proprietăţi preconizate. Au fost găsite condiţiile optime pentru sinteza nanoparticulelor de γ-Fe2O3, folosind în calitate de surfactant uleiul de floarea soarelui. Compuşii polinucleari ai Fe(III) cu acid 2-furancarboxilic posedă proprietăţi de biostimulatori ai productivităţii cianobacteriei Spirulina platensis şi activităţii enzimatice a catalazei, precum şi proprietăţi antituberculoase.
  • Asistent Jora Elena pregăteşte pentru susţinere teza de docor „Formarea, structura şi proprietăţile analitice ale compuşilor complecşi ai Pd(II) cu tiosemicarbazone tridentate”: Tiosemicarbazonele reprezintă un grup de reactivi organici utilizaţi pe scară largă în calitate de liganzi în chimia coordinativă. Aceste substanţe formează combinaţii coordinative, care de multe ori, posedă proprietăţi antimicrobiene sau reprezintă catalizatori activi. Scopul lucrării este de a căuta condiţiile şi a obţine sub formă de monocristale compuşii complecşi ai tiosemicarbazonelor tridentate cu ioniii Pd(II) şi de a cerceta influenţa efectului steric al radicalului asupra modului de coordinare al ligandului cu Pd(II). Se urmăreşte scopul de a analiza  influienţa anionului anorganic din sărurile complexe ale Pd(II) asupra modului de coordinare al tiosemicarbazonelor şi pregătirea lor pentru studiul proprietăţilor catalitice în reacţia Suzuki-Miyamura.
  • Asistent Viorica Mirzac pregătește pentru susținere teza de doctor “Influența coroziunii asupra obținerii nanomaterialelor prin sinteză electrochimică templată”: Scopul lucrării este cercetarea proceselor de coroziune a cuprului obținut prin sinteza electrochimică templată din electrolitul pirofosfat în medii corozive. S-a arătat, că la coroziunea cuprului depus electrochimic în electrolitul de depunere dar în lipsa ionilor de cupru, in cazul microelectrozilor cu raza de 5 μm, viteza de coroziune crește de 8 ori în comparație cu microelectrodul cu raza de 25 μm, iar pentru microelectrozii cu razele 25 – 250 μm viteza de coroziune nu se modifică. S-a stabilit că procesul de coroziune cercetat este coroziune cu depolarizare de oxygen, astfel pentru microelectrozii cu intervalul razelor 5 – 25 μm viteza de reducere a oxigenului dizolvat deasemenea crește de 8 ori. Rezultatele obținute la determinarea efectelor dimensionale au fost argumentate și prin măsurarea potențialelor de difuziune pentru microelectrozii respectivi. Astfel, a fost găsit că efectul dimensional (mărirea densității potențialului de difuziune la micșorarea suprafeței electrozilor) al coroziunii unor metale la obţinerea electrochimică a nanomaterialelor trebuie să se observe pentru suprafețele cu rază mai mică decât 20-30 μm.